Trecut de 12 a.m. si inca niciun semn de la el. Luminile sunt stinse in toata casa, doar cea a monitorului straluceste puternic, obosindu-mi ochii mai rau decat sunt. Muzica in surdina, versurile trec pe langa mine, le aud, deslusesc fiecare cuvant spus, dar incercarea de a le pune cap la cap e inutila. Imagini din trecut...amintiri...o sumedenie de amintiri se invart in capul meu acum. Nu am timp sa reflectez asupra lor, se schimba prea repede, nu am timp sa imi dau seama de unde vin toate imaginile, de ce tocmai acestea, nu am timp sa gasesc legatura dintre ele, nu am timp sa le simt...Sa le simt...! Candva, un gol in stomac, un fior, un tremurat scurt, corpul mi s-ar fi zguduit puternic pentru o fractiune de secunda, ceva s-ar fi intamplat...Acum doar trec in viteza prin mintea mea fara sa pot controla. Fericire, deriva, lacrimi, extaz, agonie, plans, urlet, euforie, toate intamplarile care m-au adus intr-una din aceste stari ruleaza acum in fata mea. Sunt singura spectatoare a propriului meu film. E ca un puzzle, dar lipseste o piesa. Ceva ar opri succesiunea de imagini si le-ar lasa sa fie doar randuri scrise in graba, cu taieturi si prescurtari. Inchid ochii. Nu e nimeni in jurul meu. Ce ar face cineva in parc pe o vreme ca asta? Ploua cu mii de stropi marunti si grabiti. Asfaltul, mai devreme cald, lasa acum sa pluteasca in jur mirosul specific copilariei, mirosul pe care il credeam uitat. Peisajul e neinsufletit, e pictat in gri ca de mana unui pictor plictisit.Copacii tremura bucurosi de frunzele lor crude si se clatina in tandem mangaiand suprafata lacului. Se intinde in fata mea ca o pata, lasand unde mici sa se formeze unde ploaia il atinge. Cineva in spatele meu.Ma striga.Intorc capul sa vad cine e... Deschid ochii. Nu vreau sa imi amintesc continuarea. Refuz sa las imaginea sa se contureze si o schimb cu alta. Aerul rece de munte intra prin fereastra deschisa. Trenul merge catre destinatie, strabatand campii cuprinse de zapada, fasii de pamant uitate de lume, portiuni netede si intinse tanjind dupa o raza de soare... Suntem doar noi doua in compartimentul cu lumina stinsa si sticla de tequila in geanta. Avem tigarile aprinse si capetele scoase pe geam. Inserarea se asterne cuprinzand cerul in bratele ei albastrui. De undeva,departe din tren se aude finalul unei glume, urmat de mai multe rasete. E drumul catre ceva ce va fi bine...Este drumul catre o scapare, drumul care iti doresti sa nu se mai termine. Inapoi in prezent, sunt chinuita de fericirea de-atunci. Si parca stiu, urmatoarea amintire nu e una in care radiez de fericire. Stau singura pe o banca, sporindu-mi intarzierea. Acasa nu se mai numeste "acasa" de cand mama s-a imbolnavit asa ca acum fac tot ce trebuie sa fac ca sa nu fiu nevoita sa ajung in locul care altadata era bine, locul in care altadata abia asteptam sa ajung. Ma gandesc cu groaza la vacanta care bate la usa... Mai bine de o saptamana pentru care nu mi-am facut niciun plan. Ce planuri sa-ti mai faci intr-o situatie ca asta? Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre ce se intampla cu mine, nu vreau sfaturi, nu vreau pareri de rau, vreau doar sa fiu singura. Vreau sa plutesc usor, sa fiu in deriva, sa las cealalta viata a mea sa o acapareze pe cea reala. Si exact acolo, unde nu ma astept sa dau cu ochii de cineva cunoscut, o vad pe...ea. Ce distanta imi pare acum cea mai buna prietena a mea! Altadata, simpla ei prezenta m-ar fi facut sa cred ca am trecut peste, ca un inger si-a intins protector aripile asupra mea... Ma rog din tot sufletul sa nu ma vada, dar e prea tarziu. "Vreau sa fiu singura, Alexandra" ii zic in cele din urma. "Bine", imi raspunde ea, asezandu-se langa mine. "Nici nu o sa iti dai seama ca sunt aici". Sta langa mine si nu spune nimic, stie cand sa taca si cand sa vorbeasca. Stie ca nu pot sa-i spun ce am atat de repede. Dar e aici cu mine si impartim o fasie de timp. Iar eu stiu ca in fata ei orice masca imi aluneca de pe fata. Revin in prezent. Apoi cad iar ca in transa, purtata de amintiri. Este ultima zi de vara si frigul se simte deja mai puternic. O boare de vant isi face loc prin parul meu. Am ochii ingustati de fumul ce-i face sa lacrimeze. Suntem aproape douazeci de insi stransi in jurul unui foc pe plaja. In rest,nimeni, doar marea care in sumbra ei agitatie parca ma cheama in adancuri. Soarele a plecat de mult in alta lume iar acum noaptea isi brodeaza stelele, care mai de care mai luminoase, mai colorate, mai frumos asezate in cer...E intuneric bezna mai incolo de foc si in rest nimic. Mare,nisip, trestii, iar acolo unde se termina plaja, ca un deal atat de abrupt, caci nu poti cobori cu masina se revarsa ca o umbra asupra intregului peisaj. Pe malul apei, cu o lumina stravezie, lucesc scoicile dupa ce valul ce le-a udat se retrage. "Hai sa intram in apa!". Dar nu am timp sa imi continui amintirea caci alta se contureaza peste ea. Muzica ma cuprinde din toate partile iar bassul puternic ma face sa simt cum ma zgudui in interior. In toata starea mea de agonie, doar muzica pare singurul lucru real. Paharul de Martini e aproape gol si, desi nu mai stiu nimic de mine, simt nevoia de ceva mai tare. Toata lumea din jurul meu se misca, se agita, eu ma simt pierduta. Sunt mai mult decat ametita in fumul din club, sunt bine. Imi las corpul sa se miste fara nicio noima. Sunt usor desprinsa de tot, parca se face liniste doar in mintea mea, parca nu mai aud nimic, parca nu se mai misca nimic, parca..."Blondo? Blondo?". In spatele meu, o fantana arteziana. Pare veche si nefolosita de ceva vreme. Langa mine...el. Mainile mi se lipesc de trupul cald. Nu vor sa mai plece de acolo. Buzele ni se unesc pe neastepte. Nu pot sa-l privesc, nu pot sa fac nimic, nu se intampla nimic in mintea mea, e totul gol pe dinauntru. Ne presam unul de celalat de parca am vrea sa ne lipim, de parca o forta supranaturala ne impinge, ne preseaza asemeni unor aplauze. Ii soptesc ceva la ureche iar el isi plimba buzele pe gatul meu. Ma trezesc. Sunt singura in camera, in dupa amiaza de martie. Am visat. Halal amintire! Incerc sa-mi amintesc altceva, dar nu e ca si cum as putea controla. Locuri multe imi vin in minte, locuri in care am fost, locuri in care a ramas ceva din mine... E mai, e aproape vara. Dana doarme in stanga mea in timp ce eu fredonez in gand... "...I'm on my knees, only memories are left for me to hold..." Nu-s atenta la nimic. Simt telefonul cum vibreaza si imi citesc mesajul pe sub banca. Brusc se intuneca totul. E noapte tarzie, masina goneste cu viteza pe drumul national. Muzica data tare, fredonam in cor. Sticla e langa mine...Sticla de... Sunt la el in brate acum, atenta la cea mai mica miscare. Numai gandul ca as putea pierde un mic detaliu ma infioara. Nimeni in jur. Galagie. Multa. Tipete, rasete, vorbe. Eu sunt prea obosita si fiecare pas pe care il fac e atat de slabit incat am impresia ca nu il mai fac si pe urmatorul. E zi de vara. Soarele arde tot ce prinde. Suntem departe in largul marii. Nu se vede malul. Apa este atat de limpede acolo, imi pot vedea si varful picioarelor. Se deruleaza din ce in ce mai repede imagini lipsite de sens. Acum zambesc, plang imediat dupa care agonie. Au ramas doar amintiri. Privite din spate, parca le-as vedea printr-un caleidoscop. Tot ce am trait, tot ce am simtit, acum se invart cu putere fara nicio noima. Nu a mai ramas nimic. Hehehe...la asta nu m-am gandit pana acum! Da, piesa care lipsea este chiar...